Whaterver Lola wants

Dresuri rosii pentru a conturba soferii.

Rochii scurte pentru a-si asorta picioarele impecabil de drepte.

Niste pantofi cu toc pentru a calca in picioare mojicia.

Un sac de box pentru antrenamentul vointei.

Ceva sare pentru a scoate dulcele in evidenta.

Putin ruj pe buze pentru minciuni spuse elegant.

Putina ipocrizie pentru succes.

Pantaloni evazati pentru o gandire deschisa.

Cazaturi de pe butoi pentru atentie marita.

Cafeaua de dimineata pentru trezirea la banalitate.

Just Lola

sunt convinsa ca ati asteptat-o pe Lola…ca ati cautat semne ale unei evidente de orice fel  despre locurile prin care a umblat nestingherita in tot acest timp, ca si cum si-ar fi luat lumea in cap. Dar..Lola….nu…nu si-a tatuat nimic pe suflet vara asta..poate doar nostalgia noptilor cu rasarit din mare din vechea si fascinanta Vama a tuturor. Poate ca asta ii place atat de mult acolo, reflexiile razelor crosetate in valuri de o culoare ireala, care se transmit din cerul solar catre tarm si cuprind toata comunitatea. Spritul ala  de ” everybody’s & nobody’s friend”, libertatea si nemarginirea valurilor care nu se mai opresc ….tequila, mozolul si cafeaua pe tarm  (nu neaparat in aceeasi ordine), cand toata lumea doarme si din Stuf se aude „O sole mio” sau ” Bolero”. Acolo Lola si-a pierdut urma, a ras in hohote, s-a zbenguit ca o nebuna, s-a linistit  odata cu marea  si a luat-o din nou de la capat. Poate din cauza asta a fost mai greu de reperat….poate din acest motiv Lola nu o sa aiba niciodata nume de familie. Va ramane forever” Just Lola”.

Sarutul

Lola credea ca in general barbatii nu stiu sa sarute.  Asta pentru ca barbatii intotdeauna se grabesc si cred ca daca fac totul cu repeziciune, se presupune ca fac si bine. Le e greu sa inteleaga ca unei fete ii place sa fie sarutata intr-un anume fel…mod mai bland si totusi revoltator, mai umed…si totusi vulcanic, intr-o miscare de rotatie si de revolutie, haotica si ondulatorie totodata. Si toate astea cu naturalete, cu blandete.  Ca si o unire intru fiinta. Ca si atingerea batailor din aripi ale unui fluture. Ca si cum ai pluti.

De ce Lola e o fata cu parul lung

Lola isi purta intotdeauna parul desfacut. Se saturase de cele doua codite din copilarie si de coada din mijlocul capului prinsa cu funda mare alba in timpul gimnaziului. Probabil ca d’ aia isi  tunsese parul baieteste in liceu. Se saturase de elastice, cleme, agrafe si pampoane. Isi aminteste ca in copilarie, bunica obisnuia sa-i stranga parul intr-o coada de cal, atat de tare, incat nici un fir sa nu aibacum sa iasa din acea stransoare pe viata si pe moarte, astfel incat  Lola sa aiba o pieptenatura impecabila de scolarita cuminte cu pretul unei  dureri continue pe toata suprafata scalpului cand ajungea acasa si-si desfacea pleata.

Parul ei ravasit, lasat sa-si gaseasca menirea naturala si sa capete forme serpuitoare,  devenise pentru Lola un gest de extrema rebeliune si de revolta precum si suprema dovada de libertate. Isi asumase acesta libertate asa cum isi asumase prima iesire in bar, prima gura de vodka, prima escaladare pe munte, prima atingere intamplatoare a unui amic, primele sandale cu toc, primul jurnal scris indescifrabil in engleza ca sa nu cumva sa incite curiozitatea cuiva, primul job, prima confurntare cu taica-su, prima data. Si le asumase pe toate ca si dovezi de maturitate, ca si pietre de temelie pentru ceea ce urma sa fie de atunci inainte, viata ei. Cu capul pe umeri, Lola nu mai credea demult in povesti sau in filme americane. Realitatea lor era mult prea gogonata, elastica  sau artificiala si nu era facuta sa dureze. Asa era Lola, nu credea ca viata poate sa fie in totalitate fericita sau nefericita , buna sau rea. Era mai degraba un fragmentarium, o insiruire secventiala de  momente bune care alternau cu momentele de amintire rea si cu senzatii de deja – vu. Cel mai mult o impresionau oamenii, dar de o categorie aparte, cei care te misca, ca o revolutie din temelii si nu au nevoie de o viata ca sa faca asta.  (to be continued…)

Lola si revul sau despre mozol

-La multi ani!

-La multi ani! Si se auzi doar zgomotul produs de ciocnirea paharelor. El statea cu capul aplecat spre ea si se tot apleca, cu buzele tuguiate si cu ochii deodata facuti mici.

-La multi ani!

Spune-mi si tu “La multi ani!”. Tu de ce nu-mi spui?? Si isi tuguie buzele din nou, aplecandu-se mai barbateste catre ea, pana cand reusi sa le ating pe ale ei. Ea, desi parca nu vroia, se gandea ca nu i-ar  strica un mozol, si inchise ochii si isi lasa buzele abandonate in buzele lui. Dar el o tot presa cu buzele, si in loc de o intalnire delicata, tandra si juicy a acestora, simtea doar cum inceputul lui de barba o irita. Dar el tot vroia sa o sarute. Se apropie si mai tare de ea si ii baga limba in gura.

Ihh..e dulce! Ce puii mei bei acolo? Ce ai in paharul ala?

Vodka cu cola.

Eu nu stiu cum poti sa bei prostia aia!

E buna. Bea si tu. La multi ani! Zi-mi si tu la multi ani. Hai…..Si de data asta se apleca cu forta peste ea si ii baga din nou limba in gura. Nu era un sarut in adevaratul sens, pentru ca limbile lor nu reuseau sa se intalneasca sub cupoladin cerul gurii fiecaruia.  El baga limba in gura ei si o scotea imediat de parca fugea de ea, cu o miscare aproape mecanica.  Ea si-ar fi dorit un dans al limbilor cu multe prize, un mozol care sa se prelungeasca de la sine, cu alunecari surprinzatoare, ca intr-un film cu suspans. Asa cum stateau ei lipiti unul de altul, ea simiti cum mainile lui aluneacu in jos pe fundul ei si cum el ii strange bucile cu putere, cu o miscare la fel de mecanica. Si cu toate ca nu era cea mai reusita imbratisare, parca nu vroia sa I se sustraga. Profita de salbaticia cu care o strangea, de mozolul accidental. Incepuse sa se unduiasca dupa ritmul impus de el, care aproape ca o sufoca cand se tuguia catre ea sa o sarute. Totul era o zvarcoleala, o unduire ritmata, sacadata, o valvataie, un freamat comun care ii prinsese pe amandoi. Buzele lui erau buzele ei si mainile lui erau mainile ei.

Deodata lumina se aprinse si un cap legant cu niste ochi globulosi isi facu aparitia.

-Ah, bah….aici erai? Da si mie o tigara ca nu mai stiu pe unde e pachetu meu! Da si un foc.

El ii arunca pachetul de tigari si continua sa o sarute.

Stai. Cred ca mi-am pierdut cercelul, zise ea, smulgandu-se din stransoarea lui. Desi era Anul Nou, afara ploua ca in zilele adevarate de toamna. Isi scoase telefonul si luminand, se apleca sa-si caute cercelul. Atunci i-a trecut prin cap ca de data asta chiar reusise, chiar primise ceea ce si-a dorit…saruturi si imbratisari cu un tip pe care abia al cunoscuse si care ii acorda doar ei atentie.

Alearga Lola…alerga

Afara ploua ca intr-un veac de singuratate. Lola si-a deschis umbrela si a pornit-o agale spre casa. Ploaia mocaneasca de toamna aducea tristete in gandurile ei, melancolie oarba, fara cauza si un sentiment ca lumea se sfarseste intr-o dupa-amiaza intunecoasa si ploioasa de toamna. Lola ar fi dat orice ca pe o vreme ca asta, dupa o zi de munca ordinary, sa o astepte cineva acasa si sa o stranga in brate, fara sa o intrebe ceva. Si apoi sa-i aduca o cana de ceai fierbine sa sa adoarma cu ea in brate. Pasea gratioasa pe strada si tot se udase la pantofi.
La naiba, isi zise..ce puii mei fac, pe unde merg?? Siroaiele astea curg peste tot…ca niste fecioare despletite supraponderale, complet acaparatoare, ca niste serpi imensi modificati genetic.
Pe drum si-a cumparat o floare in ghiveci, o crizantema purpurie, de un visiniu pasional, intens. Se gandea pe drum ca floarea era un mod de expersie a sexualitatii ei. Era ea, plina de imaginatie sexuala, inchisa intr-o crusta care n-a mai fost sparta de ceva timp. Si cu toate astea, reusea sa infloreasca, cautându-si singura drumul.

Juicy

Brifcor mi-a placut din prima. Cu barba lui ca berea blonda care trada pustiul cu tendinte de a-si arata cu orice pret barbatia, cu ochii lui albastrii, (oare??) cu vocea lui pitigaiata si putin raraita, de-a dreptul stridenta, cu aerul lui intesesant de intelectual fals, mascat si salvat totodata de ochelarii de pe nas.

Prima noastra discutie – despre ferestre – m-a surprins confortabil de placut, in ciuda faptului ca atmofera formala a spatiului  in care ne aflam a fost sparta de expresia lui vulgara aterizata parca din spatiu. Uitandu-se in ochii mei fara nici o ezitare, ma intreba cu naturaletea lui zambitoare:

„Auzi, sa nu-mi spui ca fereastra asta inteligenta imi face si felatie?”

Am zambit…… pentru ca sa castig timp de raspuns, uitand parca unde ma aflam si pe bune daca imi mai aduc aminte ce replica i-am dat, dar cu siguranta ca n-a fost pe masura  intrebarii lui. Atunci i-am pus „gand rau” si aveam deja o presimtire ca urma sa se intample ceva intre noi.

Depre Brifcor auzisem ca e fitzos, ingamfat dar ca-i place sa „iubeasca” fetele, ca stie sa se poarte frumos cu ele cand vrea, si mi-l doream din egoism macar o data, sa vad cum e. Cred ca el a fost primul tip cu care mi-a iesit din prima planul premeditat.

Desi n-o recunosc, cand fetelor le place foarte mult un tip, imediat se gandesc la o relatie, in timp ce el se gandeste doar la sex. Barbatii vor sa vada cat mai mult fuste scurte, picioare bronzate, pantaloni mulati pe forme, sani iesti cu tupeu din decolteuri, „cu atitudine”, rochii transparente, tocuri si buze carnoase, adica fete nu neaparat frumoase dar zambitoare si foarte disponibile. Fetelor …..ciudat dar chiar mi-e greu sa spun ce le place fetelor la un tip..fetelor le plac tipii nu neaparat cu muschi dar bine facuti, daca se poate sa nu fie cracanati- cu atat mai bine, cu dantura aliniata si cu voce si atitudine puternic masculine..nu mai zic de bani..asta pentru ca eu n-am fost niciodata materialista, dar sa aiba…la naiba, de ce sa fie saraci…?

Intalnirile cu B.  putine si rare, provocate in exclusivitate de mine, ma faceau sa-mi dorsc din ce in ce mai mult sa fiu in prejma lui, desi toate planurile mele ulterioare picau unul dupa altul, direct proportional cu interesul lui fata de mine.

Si totusi….

Cum sa va povestesc singura noapte cu el?…doua ore de sex ca doua nopti si o dupa-amiaza placut de decenta in care nu faci altceva decat sa stai in pat, goala, alaturi de trupul lui gol de langa tine, tinandu-i penisul cald si moale in mana, dis-de-dimineta, cand el inca mai doarme …iar sfarcurile care ii atingeau pielea spatelui..lipindu-se, ca si cum ar fi existat o continuitate. Sex vulcanic, sex pe verticala si orizonatala ca si combinatiile de ferestre care ne-au facut sa ne cunoastem, sex in aburii alcoolului..si cu prea putine amintri si cu prea multe intrebari dimineata.

Cateodata e bine sa ai parte de o intalnire unica cu cineva care sa te faca sa te simti in al 9-lea cer, e suficient. Poate ca daca ar mai exista o a doua sau a „n”-a intalnire n-ar mai fi la fel. Bullshit. Consolare ieftina pentru o gandire voit pozitiva si complet nerealista. In viata nu e asa, nu gandim asa sau n-o recunoastem. Ne pitim dupa usile invizibile ale nereusitelor noastre si asta pentru ca nu cumva sa ne afecteze buna noastra perere despre noi insine. Ne e frica s-o recunostem ca sa nu suferim prea mult. Eu am curajul sa spun, vreau mai mult sex – cat mai mult si mai bun cu Brifcor. Trebuie sa spunem intotdeauna da la tot ce ni se intampla.

Va rog sa nu va imaginati ca Brifcor  asta ar fi vreun tip special, nu asta e intentia mea. Din contra, e un superficial in toate sensurile posibile. E arogant peste masura (cand i-am zis asta, a avut tupeul sa nege), e genul care crede ca totul i se cuvine, si asta presupun ca din cauza faptului ca a avut intotdeauna parte de tot: parinti influenti, cu pile si cu bani. Asadar e parvenitul prin excelenta, profitorul cu pretentii de intelectual cu doua facultati…care isi acorda prea multa importanta si care vrea sa para mereu mai mult decat e.

De-aia………… nu o sa ne potrivim niciodat.