Despre cum am ajuns…nemaritata


 

img_7562Spun asta și zâmbesc, deși sunt în tren. Trenul vieții mele….cu gările lui, adevărate limite, sau dacă vrei, trecători. Cum ar fi ca de fiecare dată când te – ai urca în tren, ai cobori într-o altă viată??

Este unul din acele momente din viată când întorci capul. Nu te uiți în urmă, te uiți prin tine. Dacă zâmbești, e bine. Dacă râzi cu lacrimi, e și mai bine. Dacă ești pus pe gânduri, e perfect. Nu cred că liniștea, ci neliniștea, definește specia umană.

Zâmbesc. La  aproape 40, nu mă mai stresează virgulele sau punctele. Momente din mine, care păreau disparate și fără legătură între ele, se înghesuie în șir indian și se conectează, creându-mă pe mine. Acea parte din mine care vibrează, activată de bule de fericire care se sparg ca baloanele și se împrăștie.

Îndepărtându-ne, baloanele uriașe devin puncte mici, niște pistrui pe care îi porți pe față. Mda, am uitat să vă spun că sunt pistruiată.

Am încercat să testez fericirea până acum. Credeam că starea de fericire ar fi condiționată întotdeauna de ceva sau de cineva, că individualitatea, în unicitatea ei, nu poate să fie fericită. Am căutat să mă leg în acest timp de locuri, de bărbați, de case, de prieteni, de vise pentru a îndeplini condițiile pentru a deveni demnă de fericire. Am căutat să vad fericirea în proiecții comune, dar am înțeles că rezultatul este întotdeauna altul decât crezi. Atunci am înțeles că și pentru fericire îți trebuie un plan de back-up.

Cum am ajuns aici? nu mai contează…alegerile sunt întotdeauna cele mai bune de îndată ce le- ai luat…de fapt ce contează cu adevărat la 40?

Contează modul în care înveți să te raportezi la ce ai trăit și la ce urmează să ți se întâmple. 40 are o dungă lungă de coadă de crocodil.. Și lasă o dară pe unde trece, asta contează, să privești orice ca pe un bun, să-l storci de bine prin trăirile tale și să râmai cu acel bine. Fericirea ta e condiționată numai de tine. Dar, mi-au trebuit 20 de ani ca să învăț asta.

 

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. laura
    Aug 31, 2016 @ 14:44:44

    te-ai regăsit pe tine, și cel mai important te-ai conectat cu tine! frumos, putin nostaljic, dar frumos… ,dar na e ultima zi din vară, cine nu este… nostalgic….. ,iar fericirea e… Calul din Marlboro 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: