Despre iubire la om

Miroase a toamna pe sub poale…nu neaparat a must si zacusca….un iz ca un vant nocturn si infrigurat….ca un suierat. Intr-o seara..pe o strada singuratica…Toamna nu vine nicodata intr-o joi…vine cu Nina Simone pe fondul sonor al unei piese de teatru. Ne me quitte pas..Ne me quitte pas.. Niciodata trecerea de la vara la toamna nu vine natural….e ca un copil nedorit…ca o impacare cu sine dupa o lupta.

de toamna„Despre iubire la om”se joaca la Teatrul Dramatic….sau despre tradare si josnicie intr-un joc excelent, despre iubire ca minciuna, despre dezamagire si despre vise inselate. O piesa trista dar frumoasa… ca toamna. Cu o coloana sonora si o scenografie la fel de melancolice. O sa vreti s-o mai ascultati inca o data…si s-o revedeti…

Mergeti la teatru !

Summer’s almost gone

Summer’s almost gone….summer’s almost gone

Morning found us calmly unaware

Noon brought gold into our hair

At night we swam the laughing sea

When the summer’s gone

Where will we be?

www.youtube.com/watch?v=DcEAI5p-wUg

Ce mai citeste Lola

Pe vremea cand lola umbla cu sarafan albastru mini, prins in talia delicata cu un cordon si asoratata cu balerini din imitatie de piele, ramasi inca intr-o stare buna dupa ce in prealabil ii purase si sora-sa, pe atunci era la moda sa spui ca-ti place sa citesti. Iar Lolei…ii placea intr-adevar sa citeasca.  Atunci descoperise inimitabila atmosfera din mansarda lui Eliade de pe vremea cand acesta era inca un adolescent miop, prozele lui fantastice cu referiri la serpi si strazi care insa mai exista astazi in Bucuresti. Tot atunci descoperise si pasiunea targetata catre singura librarie din oras ” Casa Cartii”, unde cu greu gaseai cartile cu adevarat importante, adica cele filosofice  caci acestea constituiau atractia Lolei.  Prima bilblioteca. Biblioteca Lolei.  Toate cartile erau mirosite, semnate, amprentate, datate. Cel mai de pret cadou, cea mai buna discutie -despre o carte. Incepuse sa le adune si sa le citeasca , iar pe cele mai greu digerabile……desi poate ca nu le prindea in totalitae  ideile, le filtra si-si spunea de fiecare data ca „…peste cativa ani cu siguranta le va reciti  cu mintea crescuta, maturizata”.

Rezultatul?? Daca veti gasi in librarie o fata verde care cauta romanele usurele, de loisir, aceasta este Lola. Prea multe Eliade, Vulcanescu si Noica la adolescenta….carti cat mai soft, pline de umor, haioase…la 30 ani. Nici Lola nu ar fi crezut vreodata.

Care credeti ca ar fi explicatia?

Just Lola

sunt convinsa ca ati asteptat-o pe Lola…ca ati cautat semne ale unei evidente de orice fel  despre locurile prin care a umblat nestingherita in tot acest timp, ca si cum si-ar fi luat lumea in cap. Dar..Lola….nu…nu si-a tatuat nimic pe suflet vara asta..poate doar nostalgia noptilor cu rasarit din mare din vechea si fascinanta Vama a tuturor. Poate ca asta ii place atat de mult acolo, reflexiile razelor crosetate in valuri de o culoare ireala, care se transmit din cerul solar catre tarm si cuprind toata comunitatea. Spritul ala  de ” everybody’s & nobody’s friend”, libertatea si nemarginirea valurilor care nu se mai opresc ….tequila, mozolul si cafeaua pe tarm  (nu neaparat in aceeasi ordine), cand toata lumea doarme si din Stuf se aude „O sole mio” sau ” Bolero”. Acolo Lola si-a pierdut urma, a ras in hohote, s-a zbenguit ca o nebuna, s-a linistit  odata cu marea  si a luat-o din nou de la capat. Poate din cauza asta a fost mai greu de reperat….poate din acest motiv Lola nu o sa aiba niciodata nume de familie. Va ramane forever” Just Lola”.