Lounge urban sau spatiu de acostare?

Se spune despre bloggeri ca isi traiesc viata in public iar despre blogging ca este un exercitiu de traire a intimitatii in public. Ca initimitatea lor, a bloggerilor, transcende limitele sinelui, fiind impartasita de buna voie tuturor, devenind „bun comun”. Asa-i??

 Un lounge urban, un saloon virtual unde fiecare intra, serveste o cafea si o converatie, si iese?

Cineva face un comentariu haios despre tipa cu fusta scurta care se afiseaza la bar si cere un Mojito. Altcineva mesteca guma, clefeteste, se uita balos la ea si parca i-ar arunca o vorba…dar e prea intimidat..si sfarseste printr-un monolog care incepe si se termina cu „Mamah….ce p–a mea!!”

Blogging-ul pentru mine este mult decat atat. E ca un spatiu de acostare – ca un spatiu in care te opresti pentru o perioada limitata, timp in care traind acolo, te imprietenesti cu locul, cu vecinatatile si specificul sau si, ajungand sa te identifici cu el, il intelegi. In momentul in care deja oamenii incep sa te salute pe strada, e semnul ca trebuie sa pleci.

De ce imi plac spatiile de acostare? Sunt temporare. Imi plac deschiderile si inchiderile pe care le provoaca, vecinatatile pe care le ating, trairile pe care le declanseaza care sunt asemenea unor momente de ” deja – vu”. De multe ori cand ati citit anumite postari, nu ati avut senzatia ca  si voi ati trait asta??

Imi place ideea de imprumut. Fiecare intra si ia cu el doar ceea ce ii trebuie. Sau lasa ce vrea, insemnand locul. Blogging-ul nu e ca o revista de arhitectura care e citita, se stie, doar de specialisti.  E mai degraba ca o statie de tramvai. Aici toata lumea vine, se odihneste pe banca si pleaca.

Hai la filmul european

De 3 ani astept cu nerabdare luna mai sa mai vad la Brasov cate un film  fabricat in Europa.  Asta pentru ca descoperisem festivalul de pe vremea cand la Brasov si in tara, era imposibil sa ruleze astfel de filme….si imi doream cu inversunare sa nu mai fie cazul sa ma deplasez la capitala sa le vad. Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca imi placea sa savurez  mirosul de cires in floare al capitalalei in luna mai……(asta intentionat, ca sa fac o referire la Cherry Blossom – filmul meu european preferat)

Sa va  mai zic ca in Brasov, pe vremea studentiei mele,  inca mai rulau filme europene in salile de cinema imbacsite, prafoase, intunecoase si reci chiar si vara, in luna lui cuptor? Cinematograful Astra de atunci gazduieste un Night Club. Un un altul s-a reinventat. Functioneaza ca si discoteca noaptea iar ziua ca si cinema cu canapele din imitatie de piele, avand drept ecran un cearsaf rupt care face ca pelicula sa para de pe vremea bunicii. Un al  treilea cinematograf care si-a pierdut urma, gazduia acum mai bine de 5 ani premiera in Romania a filmului Cold Mountin. Era pe atunci cel mai trendy cinema din Brasov, cu sunet din ala futurist, care te facea sa te transpui cat mai tare in atmosfera peliculei. Acum, de cand autoritatile se cearta pe el, uitand cauza pentru care fac atata galceava, bietul cinematograf deserveste drept sera pentru rasaduri de rosii si adapost pentru porumbei.

Schiop, fragmentat si totodata recompus din pelicule adunate din diferite amalgamuri culturale  de prin partile Europei,  Festivalul Filmului European ajunge si la Brasov intre 12- 15 mai, in sala Reduta. Prilej de mare bucurie. Da..bucurie ca lumea se inghesuie la festival in fiecare an, sa prinda un loc in sala. Si asta pentru ca intrarea este intotdeauna libera. Astept cu drag sa ne inghesuim asadar la film.

Daca o sa vedeti o nebuna care se intinde sa dezlipeasca  un afis cu festivalul pentru colectia ei de pe balcon ..cu siguranta  eu voi fi aceea.