Do you F like me??

Do you like me?? Give me some likes. See me. See al I’m doing and all my friends are doing. See my everything.

Cred ca sindromul Facebook are la baza nevoia de a fi placut de ceilati. Vrem sa fim cunoscuti, ca o vedeta de talcioc virtual, vrem sa spunem lucruri in public ca un moderator de stiri virtuale, vrem sa comentam ca la televizor, ca un invitat ai unui show virtual in prime time. Vrem sa ne bucuram de audienta si de rating. Vrem totul, in acest moment. Vrem mult mai mult decat are lumea nevoie. Vrem sa dam totul pe fata si sa-i viralizam pe toti. Oricum vad, oricum aud..deci de ce n-ar auzi si simti ce vrem noi.

Daca imi aduc bine aminte, am invatat odata ca nevoia de a fi placut de ceilelti ne trimite psihologic, in „stadiul copilului bun”, care vrea cu disperare sa-si multumeasca parintii dar si pe cei din jur. Cel care se uita,  se ignora pe sine.  Cel care  nu depaseste stadiul, cel care nu intelege ca  trebuie sa faca lucrurile pentru sine, ramane frustrat, in incercarea de a-i multumi cu indarjire  pe ceilalti. Imatur,  stagneaza in propria zeama de varza. De fapt, ne place sa credem ca suntem importanti si ca fara noi, lumea noastra s-ar scufunda ca o epava pe fundul unui ocean.Vrem sa credem in importanta noastra de vedeta. Vrem sa fim indispensabili, respirabili, celebrii.Vrem sa fim altceva, fara a fi noi insine.

Ce ne-am face fara word of mouth

Word of mouth. Sau despre ce se vorbeste. Sau despre ce palavrageste lumea pe la colturi. De ce e atat de important ce spune x sau y?  Si, cum ma afecteaza pe mine asta? Sau, de ce PR-istii pun atata pret pe asta?

Efectul de contagiune pe care il creeza e  esential pentru unii si altii. Chiar indispensabil marilor companii care spun ca e musai sa ai un Fan Page pe Facebook  ca sa stie lumea de tine, ce faci si ce concurs ai  mai inventat ca sa atragi atentie gratuit. Trebuie sa stii TOT. Trebuie sa stii tot ce fac toti prietenii tai virtuali chair daca nu te intereseaza si chiar daca n- ai chef. Asta  ma enerveaza, ca odata intrat in retea, Facebook te obliga sa fii prieten cu toata lumea. Este imperativ sa ai parte de comentariul prietenului virtual al prietenului virtual al prietenului virtual al lui Geoergel care n-a avut ce face azi la job si  si-a postat o poza cu el in fata oglinzii din baie, sugand o acadea, explicandu-ne noua tuturor cum sta treaba cu ” acadelele” si cu suptul in general, care sunt reactiile gustative la contactului acadelei cu varful  intortochiat al limbii care percepe ceea ce e dulce.  Nevoia asta de a ne pierde intimitatea ma inspaimanta. Toata lumea vorbeste innebunita de viralitate. Daca nu esti pe Facebook, nu existi. Nu esti in trend. Nu comunici prin social media, atunci nu stie lumea de tine. Nu ai awareness, nu ai fani care sa-ti aduca de 7 ori atatia fani.

Nu sunt o experta in Facebook si nu stiu care sunt „posibilitatile nenumarate de promovare” Nici nu vreu sa le stiu. Ma inspaimanta oamenii care au renuntat la obiceiurile de bun simt ca sa-si dedice timpul lor statului pe Facebook. Nu degeaba se spune” am stat pe F”. The F word is everywhere, on everybody’s mouth.

Beware. Call  me old school, dar atata timp cat traiesti  in virtual, esti virtual.