Despre oamenii care pleaca cu obiceiurile in spinare


De cate ori am plecat la ai mei de sarbatori a fost aceeasi poveste. Mancare, mancare si iar mancare….ah..si spalat de vase. Am impresia ca timpul acolo sta pe loc, ca de fiecare data totul e neschimbat. E un timp mitic, ciclic..asta pentru ca fiecare vara seamana cu alta si fiecare iarna seamna cu precedenta. De fiecare data cand plec de la ai mei am un sentiment foarte ciudat. As pleca acasa in singuratatea mea si in acelasi timp as mai sta…macar pentru inca o clipa…cu ai mei….in universul lor mitic. Simt o dualitate, ceva ce simti doar in preajma parintilor…in cazul in care iti mai pasa de ei. Asa ca…in timpul petercut acolo impreuna cu ei, am simtit ca m-am dezbracat de toate obiceiurile mele de Brasov. Fara calculator si net, fara blog, fara prietenii de iesit la bere, fara universul cartilor mele…nu pentru ca nu as fi plecat cu 2 carti dupa mine dar pentru ca nu am fost „in the mood” ca sa citesc ceva.

Si acasa..parca stateam ca pe ace..parca ma manca undeva sa plec inapoi…sa ma intorc la singuratea mea. Desi..ma doare singuratea mea..imi e si draga in acelasi timp. Si parca imi era dor sa lenevesc in pat pana cand ma apuca foamea..sa-mi fac cafeaua mea cu rom…sa ma pierd uitandu-ma la filmele mele preferate..sa adorm citind cu cartea in brate…si cu TV deschis. Imi abandonasem obiceiurile cat timp am fost la ai mei si …ciudat…. ma bucuram pentru asta..ma bucuram pentru intorcerea mea in timp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: