Alearga Lola…alerga


Afara ploua ca intr-un veac de singuratate. Lola si-a deschis umbrela si a pornit-o agale spre casa. Ploaia mocaneasca de toamna aducea tristete in gandurile ei, melancolie oarba, fara cauza si un sentiment ca lumea se sfarseste intr-o dupa-amiaza intunecoasa si ploioasa de toamna. Lola ar fi dat orice ca pe o vreme ca asta, dupa o zi de munca ordinary, sa o astepte cineva acasa si sa o stranga in brate, fara sa o intrebe ceva. Si apoi sa-i aduca o cana de ceai fierbine sa sa adoarma cu ea in brate. Pasea gratioasa pe strada si tot se udase la pantofi.
La naiba, isi zise..ce puii mei fac, pe unde merg?? Siroaiele astea curg peste tot…ca niste fecioare despletite supraponderale, complet acaparatoare, ca niste serpi imensi modificati genetic.
Pe drum si-a cumparat o floare in ghiveci, o crizantema purpurie, de un visiniu pasional, intens. Se gandea pe drum ca floarea era un mod de expersie a sexualitatii ei. Era ea, plina de imaginatie sexuala, inchisa intr-o crusta care n-a mai fost sparta de ceva timp. Si cu toate astea, reusea sa infloreasca, cautându-si singura drumul.

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. sushe
    Dec 21, 2009 @ 23:29:02

    Draga Lola, iti propun sa iti planifici o dupa-amiaza si seara cu Nutzi, in care sa ii propui „Nutzi, astazi te las sa-mi faci program”. vedeti voi ce se intampla pe parcurs :)just stick to the plan

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: