Mon homme ideale


De ce se spune doare despre femei ca sunt melancolice? De ce se vorbeste despre „prima iubire” ca e vesnica, ca si cum nu s-ar stinge niciodata? Am trait mereu cu teama ca o sa gasesc iubirea ideala si ca n-o sa-mi dau seama. Sau, din contra, intalnesc iubiri care cred ca sunt desavarsite, iubiri primordiale, care imi consuma simtamintele la maxim dar mai tarziu imi dau seama ca au fost total superficiale, fara sa fi atins de departe absolutul.

Unii zic ca in viata nimic nu e intamplator. Si atunci, de ce nu ne oprim pentru o clipa sa refectam asupra fiecari clipe unice? Ce e cel mai ciudat e cand realizezi ca „marea iubire” a fost de fapt „marea teapa” a vietii tale, ca toate clipele alea „unice” au fost pura inselatorie.

Ma simit ca si cum ACUM am pierdut cu adevarat marea iubire, barbatul cu care m-as fi vazut vreodata maritata, acum, la 7 ani de la despartirea noastra. Ziua in care mi-a trimis un mail cu cateva cuvinte, un semn de viata. Acceasi zi in care cautam adresa lui sa-i scriu..desi nu ma gandisem deloc la ce aveam sa-i scriu. Am simtit ca a fost aceeasi intalnire carmica ca si prima data. Si probabil a si fost, pentru o clipa virtuala. Uimire, stupoare, bucurie si extaz si in aceeasi proportie nerabdare si incertitidine totodata, toate invalmasite. Au urmat apoi zile de nerabdare asteptand urmatoarele mesaje. Senzatia pe care o aveam semana foarte tare cu acea curiozitate de a incerca un lucru absolut nou, despre care puteai sa faci doar presupuneri despre „how it feels like”, pentru ca semana cu altceva special incercat odata. Stiai, presupuneai cam cum e, desi nu mai erai complet sigur ca asa e. De cate ori primeam un mesaj nou, il citeam de zeci de ori, citeam fiecare cuvant in parte de parca ar fi fost desavarsit, citeam si regaseam in spatele lor omul de care ma indragostisem nebuneste prima oara, acum 10 ani. Treptat, senzatiile imi reveneau din latenta, devenind manifeste in sangele meu. Recunosteam tonalitatea vocii lui de dupa cuvinte, regaseam surasul din coltul gurii lui, atitudinea de „el”. Il regasisem.

Pana cand? Dar mai conta? Il vroiam din nou.

Barbatul meu ideal ramasese tot el. Dar mai era si barabtul ideal al altei femei. Si atunci, de ce ma cauta? Desi nu recunosteam, mi-as fi dorit sa fie al meu din nou. Nu fizic. Cred ca imi era cu adevarat dor de el, de gesturile lui, de zambetul lui intins pe toata fata, de mainile cu degete mici, de modul unic prin care isi sustinea principiile, de vocea lui care mi-a placut intotdeauna, de expresiile lui dupa cateva beri, dar in mod special de ochii lui mari si luminosi. Imi doream din nou sa-l vad, macar o data. As fi vrut sa vad daca ma simt in stare sa-i spun in fata ca imi pare rau ca l-am facut sa sufere atat de mult. As fi vrut sa-mi cer iertare. E ciudat, nuh, tot eu eram cea care acum 7 ani il alunga si-l insela pentru ca nu-l mai vroia si tot eu sunt cea care si-ar fi dorit acum sa i se permita sa-l mai vada o data.

Barbatul vietii mele e insurat si are un baietel superb, care ii seamana leit. Aceeasi ochi mari si calzi, acelasi zambet dragalas. Cred ca merita pe deplin fericirea pe care o transmite si mai cred ca vroia sa-mi spuna ca m-a iertat, ca poate si-ar fi dorit sa aiba un copil cu mine, ca a ramas ceva din mine in sufletul lui, adanc ascuns, din care mi-a dezvaluit acum o frantura. Eu cred ca si lui ii este dor.

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Anonimus
    Ian 24, 2010 @ 12:05:32

    Frumoasa poveste, multi cred ca traim asa ceva. Cred ca ai trait si tu multe la viata ta. Posibil ceva recent. Iti doresc mult noroc in viata, sa gasesti fericirea pe care o cauti.

    Cu drag, alt cautator al fericirii.

    Răspunde

  2. giovi
    Sep 12, 2010 @ 07:40:16

    Ce dorim de la partenerul de cuplu?
    Alegerile noastre au la baza regasirea, in celalalt, a propriei imagini, a credintelor si a convingerilor care s-au format in timp. De fapt, cautam o oglinda si, atata timp cat ne arata ceea ce stim despre noi, consideram ca avem o relatie de cuplu functionala. Cand imaginea din oglinda se altereaza si nu ne mai prezinta reflectia cunoscuta, concluzionam ca relatia nu ne ofera ceea ce doream, si incepem sabotarea pana ajungem la destramarea ei.

    Răspunde

  3. acelasi unu' de pe net
    Oct 07, 2010 @ 20:13:34

    Răspunde

  4. Janet
    Apr 03, 2015 @ 13:59:23

    Iartă-mă şi ajută-mă
    şi ridică de pe mine
    îngerul negru
    care mi-a îndurerat caracterul.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: